Maigret la New York by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

Capitolul 6

Maigret păşea în urma claunului pe scara ale cărei trepte trosneau şi, pentru că Dexter, Dumnezeu ştie de ce, simţea nevoia să meargă în vârful picioarelor, comisarul se pomeni că face şi el la fel. Totuşi, omul cel trist dormise după mica lui beţie şi, chiar dacă mai avea ochii încercănaţi şi limba cam greoaie, renunţase la tonul de lamentaţie şi acum avea o voce ceva mai fermă.

Claunul îi dăduse taximetristului o adresă în Greenwich Village, iar Maigret descoperi, în inima New York-ului, la câteva minute distantă de building-uri, un orăşel încastrat în oraş, o cetate aproape provincială, cu casele nu mai înalte decât la Bordeaux sau Dijon, cu prăvălii şi străzi liniştite unde puteai hoinări, cu locuitori cărora părea că nu le pasă de oraşul monstruos care îi înconjura.

— Aici e, spusese el.

Atunci, Maigret simţise un fel de teamă în vocea lui şi îl privise cu atenţie în ochi pe însoţitorul său în trench-coat uzat.

— Eşti sigur că i-ai anunţat vizita mea?

— I-am spus că s-ar putea să veniţi.

— Şi ce i-ai spus că sunt?

Se aştepta la asta. Claunul se tulbură.

— Tocmai voiam să vă spun... Nu ştiam cum să fac, pentru că Germain, înţelegeţi, a devenit destul de sălbatic. În plus, când am fost la el prima dată, mi-a dat să beau vreo două-trei păhărele... Nu mai ştiu ce i-am spus, că sunteţi un om foarte bogat, că sunteţi în căutarea unui fiu pe care nu l-aţi văzut niciodată... Nu trebuie să vă supăraţi... Am făcut cum m-am priceput mai bine... Am reuşit chiar să-l înduioşez, şi sunt convins că de asta s-a grăbit să caute prin dosare.

Ce situaţie! Comisarul îşi închipuia ce putuse să-i înşire claunul după ce luase câteva pahare la bord. Iar acum Dexter, pe măsură ce se apropiau de locuinţa celui care jucase cândva rolul prezentatorului de circ, părea că ezită. Oare nu era în stare să fi minţit pe toată linia, inclusiv pe Maigret? Nu, pentru că îi adusese fotografia şi programul.

Văzu lumină sub o uşă, auzi un murmur de voci, iar Dexter bâigui:

— Ciocăniţi... n-are sonerie.

Maigret bătu în uşă. Urmă un moment de tăcere. Cineva tuşi. Auziră zgomotul unei ceşti aşezate pe farfurioară.

— Intră!

Şi era de ajuns să treci peste micul obstacol al ştergătorului găurit ca să ai dintr-o dată impresia că faci o călătorie imensă în spaţiu şi timp. Nu mai erai la New York, la doi paşi de zgârie-norii care la acea oră împroşcau cu lumină spre cerul Manhattan-ului. Dar mai erai oare în perioada electricităţii?

Văzând cum era luminată camera, ai fi jurat că stăpânul casei folosea o lampă cu gaz: impresia se datora unui abajur mare din mătase roşie plisată, aşezat pe o lampă cu picior. În mijlocul încăperii era un cerc de lumină, şi în acest cerc de lumină se afla un bărbat într-un scaun cu rotile: un bătrân, care fusese probabil foarte gras, încă voluminos, ocupând în întregime scaunul; dar era atât de flasc, încât părea că se dezumflase brusc. Câteva fire de păr alb, lung, pluteau în jurul craniului chel.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.